Consiliul Conferințelor Episcopale din Europa
26 septembrie 2020
ADUNARE PLENARĂ
Mesaj final al episcopilor
La sfârşitul Adunării Plenare, episcopii din Consiliul Conferințelor Episcopale din Europa (CCEE) adresează un cuvânt Bisericii catolice care trăieşte în continent, creştinilor din diferitele confesiuni, credincioșilor de orice religie, tuturor cetățenilor europeni.
Facem asta cu umilinţă, știind că nu avem o înţelepciune a noastră de adus, ci Cuvântul pe care Dumnezeu l-a spus lumii în Isus Cristos, mort şi înviat pentru ca omenirea să aibă viaţa veșnică.
Facem asta din simț de responsabilitate ca păstori ai comunităţilor, știind că preoţii şi credincioşii noştri se unesc cu noi, şi conștienți că Biserica trebuie să fie, prin indicația Domnului, sare şi drojdie în istorie.
Asupra acestui timp Adunarea noastră s-a rugat, a reflectat nu numai pentru a înregistra ceea ce se întâmplă cu pandemia şi asupra repercusiunilor sale în viaţa fiecăruia, în locul de muncă, în societate, în familii, în raporturile dintre state şi continente, în viaţa eclezială, dar şi asupra viitorului.
Nu avem, în această privință, soluții practice care revin celor care au responsabilități publice, dar face parte din datoria noastră pastorală să amintim conștiinței personale şi colective câteva atitudini de ordin spiritual şi etic. De fapt, edificiul civilizației moderne trebuie să se sprijine pe principii spirituale, capabile nu numai să-l susțină, ci şi să-l ilumineze şi să-l însuflețească.
Înainte de toate o încredere redescoperită. Fără acest mod de a fi nu este posibil să se privească la ziua de mâine. Motivul încrederii noastre de credincioşi este Cristos care a purtat condiția umană şi, prin moarte, a răscumpărat viaţa. În fiecare zi Cristos este prezent în mijlocul nostru în Euharistie, izvor al încrederii şi al preocupării apostolice şi misionare care ne invită să ieşim, să mergem în afară către toţi. Lipsa Euharistiei în timpul trecut este o chemare la întoarcerea la comuniunea deplină în adunarea liturgică de astăzi. Pentru toţi, motivul încrederii se află în inimă: în adânc trăieşte o dorință de bază, ştie că nu se poate trăi în suspiciune şi în neîncredere, ci în încrederea în ceilalți şi în viaţă.
În al doilea rând o solidaritate reînnoită între persoane, popoare şi naţiuni chiar şi în criza ocupaţională. Domnul Isus este solidaritatea lui Dumnezeu. Experienţa universală demonstrează că fiecare ființă umană are nevoie de ceilalți, că nimeni nu este autosuficient: e suficient un virus invizibil pentru a înfrânge iluzia de a fi „invincibili”. Recunoștința noastră se îndreaptă spre medici, lucrători sanitari, forțe de ordine, voluntari care, după exemplul lui Cristos, au susținut populațiile în dificultate, în special pe cei mai slabi. Dacă relația face parte din natura noastră, atunci orice închidere faţă de ceilalți pentru a ne apăra pe noi înșine, orice interes individual, până la a profita de nenorociri, este împotriva demnității personale, împotriva colectivității: este împotriva drepturilor umane. Nimeni nu trebuie să fie exclus, şi în distribuirea vaccinului. În faţa dramei atâtor persoane refugiate şi migrante, este necesar să lucrăm împreună şi să continuăm să dialogăm cu guvernanţii pentru a apăra viaţa şi demnitatea fiecărei persoane. Facem acest apel în ajunul Zilei Mondiale pentru Migranţi şi Refugiaţi.
Căutarea de căi solidare pentru înfruntarea dificultăților, ca şi pentru ţinerea şi reluarea normalităţii vieţii, exprimă conştiinţa de a fi unii alături de alţii în acelaşi destin, şi cere forme concrete de exprimare, şi faţă de creație, faţă de care suntem chemaţi să avem o grijă reînnoită, pentru că este lucrarea lui Dumnezeu dată nouă drept casă comună.
Ştim că Europa parcurge acest drum, iar noi episcopii încurajăm orice efort pentru a fi la înălțimea misiunii, amintind responsabilitatea sa în faţa lumii care provine din umanismul creştin la originea istoriei sale. Biserica este prezentă şi a pus pe teren orice formă de apropiere şi de intervenție. Ea va fi mereu prezentă, fidelă mandatului Domnului. În acest orizont dorim o soluționare pașnică în Bielorusia pe calea dialogului şi a reconcilierii. De asemenea, suntem aproape de populația din Liban, profund rănită de evenimentele recente.
Vrem să exprimăm comunităţilor noastre admirația noastră şi afectul pentru răspunsul prompt în această situaţie de criză şi le îndemnăm să aibă încredere: adesea au lucrat împreună cu celelalte confesiuni creştine şi cu celelalte religii. Şi reluarea vieţii credincioșilor va cere răbdare şi perseverență. Domnul Isus lucrează în inimi, risipește temerile şi atrage cu iubirea sa. Dacă vor fi noi situaţii de înfruntat, probabil dificultăți neașteptate, nu trebuie să ne temem. Nouă ne revine să fim discipoli fideli ai Domnului.
Spre voi, şi spre iubita Europă a popoarelor, se îndreaptă salutul nostru bogat în simpatie, afect şi rugăciune.
